Rumpel, Căpcăunul Mâncător de Griji

 Rumpel, Căpcăunul Mâncător de Griji
Rumpel, Căpcăunul Mâncător de Griji

Rumpel, Căpcăunul Mâncător de Griji

Azi, eu și plușurile, am grădinărit.

Ieri am fost în Germania și am cumpărat flori și buruieni pentru gătit (rozmarin, mentă, cimbru de vreo trei feluri, arpagic și încă vreo câteva plante din astea aromate și cu nume ciudate).

Magazinul ăsta nemțesc de plante este uriaș. Găsești acolo nu numai plante, flori și tot ce ține de grădinărit dar și de toate pentru plantele din casă. Și fiindcă tot au atât de mult spațiu, au și câteva raioane de jucării (Germania este mai apropiată ca mentalitate de noi românii decât Olanda) pe care le vizitez întotdeauna când ajung la ei. Nu de alta, dar aproape de fiecare dată găsesc câte un pluș disperat care vrea să meargă cu mine.

De data asta a fost Rumpel.

Rumpel plângea de se zgâlțâia raftul cu el, de asta l-am și băgat de seamă.

– Ei? am întrebat eu curios.

– Buhuhu! fu tot ce bietul Rumpel putu spune.

I-am întins o batistă de pluș portocalie (culoarea Olandei) și am așteptat răbdător ca Rumpel să își ștergă lacrimile.

– Viața mea s-a sfârșit! exclamă Rumpel dând agitat din cele patru labe care îi țin loc de mâini și rostogolindu-și disperat ochii rotunzi.

Am ridicat din umeri.

Nu vedeam nici un pericol, iar Rumpel părea să fie sănătos tun, cel puțin în ceea ce privea constituția sa de pluș. Mintal, părea să fie o mică problemă.

– Pari să fii în regulă, i-am răspuns. Vrei să fii amabil să îmi dai batista înapoi? am spus cam apăsat fiindcă Rumpel tocmai își deschisese fermoarul gurii și îndesa batista de zor.

Rumpel se opri trist și îmi dădu batista de pluș, acum mototolită și umedă. Am luat-o cu două degete și am pus-o într-o punguță de plastic în care avusesem o banană. O voi spăla când voi ajunge acasă.

– Care este problema matale? l-am întrebat pe Rumpel.

Ochii i se luminară o idee și spuse:

– Aveți vreo grijă? Orice grijă? Cea mai mică grijă?

– Ăăă… am zis eu, păi am. Toată lumea are, nu?

– Și aveți și o bucățică de hârtie? Și ceva pe care puteți scrie?

Orice scriitor care se respectă are un creion și un carnețel la purtător. Deși în ultimii ani folosesc Evernote, nu renunț ușor la vechile mele obiceiuri. M-am scotocit și am scos carnețelul.

Rumpel deveni dintr-o dată un alt monstru: zâmbea cu gura până la urechi și țopăia de zor pe raft.

– Acum scrieți vă rog o grijă, cît de mică, cea mai mică grijă pe care o aveți, pe o hârtiuță. Apoi dați-mi-o, zise el.

Nu pricepeam nimic, însă nu aveam ce pierde. Cel mai mic lucru pe care pot să îl fac pentru un pluș aflat la nevoie, îl fac.

Am scris pe o foiță, după ce m-am gândit vreun minut:

„Sunt îngrijorat că Otillio vrea să fugă pe Planeta de Pluș”.

Am împăturit foița și i-am dat-o lui Rumpel. O luă lacom, deschise fermoarul de la gură, aruncă foița înăuntru și închise fermoarul fericit. Se frecă pe burtă de parcă mâncase cine știe ce bunătate.

– Gata, zise el după o vreme, foarte încrezător în sine. S-a rezolvat.

– Ce s-a rezolvat? am întrebat eu, mai puțin încrezător decât el.

– Grija, zise Rumpel. Gata, s-a dus. Și odată cu ea s-a rezolvat și problema mea. Îmi era o foame…

M-am uitat și mai neîncrezător la el.

– Vrei să spui că…

Clătină din cap cu vehemență.

– Da. Eu sunt Căpcăunul de Griji. Orice Grijă mănânc, se rezolvă.

– Hm, am pus eu o mână sub bărbie, neluându-mi ochii de la el. „Asta ar putea să fie o achiziție bună”, mi-am spus. „Un Căpcăun de Griji! Orice Grijă ai, o pui pe o hârtie și Puf! se rezolvă”.

Cum nu era altă cale să verific decât să îl iau pe Rumpel cu mine, l-am cumpărat.

Nu o să vă vină să credeți ce s-a întâmplat când am ajuns acasă!

L-am găsit pe Otillio în grădină, cu burta la soare. Împrumutase una dintre perechile mele de ochelari și citea o carte. Își luase chiar și o prăjitură de bumbac, din care molfăia tacticos.

– Hei! i-am spus eu. Ce faci Otillio? Ți-a trecut nostalgia?

– Care nostalgie? zise el fără să își ridice ochii din carte.

Uite așa! Vindecat ca prin minune!

Și așa m-am făcut cu un Căpcăun de Griji! Ha! Orice Grijă voi avea de acum înainte, o voi scrie pe o hârtiuță și o voi da lui Rumpel. El își va umple burta și va fi fericit iar eu voi fi fericit fiindcă Grija se va fi dus. Ce norocos sunt!