Ghena, crocodil. De profesie crocodil.

Ghena citeste Planeta de Aur

Ghena, crocodil.

De profesie crocodil.

Așa s-a prezentat dumnealui, Crocodilul Ghena, când l-am întâlnit într-un magazin rusesc din Germania (!) unde se plictisea îngrozitor, pe un raft prăfuit, între un purcel de porțelan pictat (cu flori roșii și mov) și o sticlă de vodcă Stolichnaya.

– Ghena. Crocodil. De profesie crocodil, mi-a spus el ridicându-și pălăria și aplecându-se ceremonios.

Acordeonul scoase un sunet dezumflat.

– K.J., scriitor, am zis și eu de colo. De profesie scriitor.

– Despre ce scrieți? mă întrebă cu puternic accent rusesc crocodilul de pluș verde.

Începu să cânte încetișor o melodie rusească ale cărei cuvinte nu le-am înțeles.

– Scriu cărți pentru copii, i-am spus, dând sticla de vodcă mai la o parte, ca să îl pot vedea mai bine. Cu plușuri, ca și tine, am continuat eu.

Crocodilul făcu ochii mari și clămpăni:

– Cu plușuri! Scrieți despre Planeta de Pluș? Acolo m-am născut, zise el visător. M-aș duce mâine înapoi, dar abia îmi încep serviciul, spuse el trist. Of, Câmpiile Portocalii..

– Da, și mie mi-e dor de ele, am spus eu. În regulă, atunci, mergi cu mine. Are să îți fie mai puțin dor de Planeta de Pluș la mine acasă, unde te vei găsi printre prieteni.

– Dar nu sunteți copil, protestă Ghena.

– Nu contează, am spus eu. Dacă ți-aș spune că nici măcar nu sunt om, ci urs de pluș, m-ai crede? Am fost vrăjit și asta e forma în care sunt nevoit să trăiesc până ce vraja va fi ruptă. Până atunci, fiindcă asta este o problemă pe care nici unul din noi nu o poate rezolva, te invit să vii cu mine. Asta dacă nu vrei cumva să rămâi aici cu purcelul de porțelan și vodca, până ce s-o găsi vreun copil să te cumpere. Ei? Ce spui?

Și așa a ajuns Ghena Crocodil la mine.

Încă e trist și îi lipsește teribil Planeta de Pluș, dar măcar are cu cine sta de vorbă.

Lui i-am dat voie să citească „Planeta de Aur” fiindcă am nevoie de opinia dumnealui (dacă descrierile sunt realiste, plușurile bine redate și așa mai departe).